Scriind fără inspirație

Scriind fără inspiraţie

Nu am inspiraţie,

A pierit – s-a stins.

Suferă a mea creaţie,

E amorţită – de neatins.

 

 

Nu am motive şi nici motivaţie

Între două lumi pararele prins,

Zac neputincios, fără imaginaţie.

De gândul meu am fost respins…

 

 

Un alt rând lipsit de fascinaţie,

Să zicem, că e din mine desprins…

Un vers simplu, fără destinaţie

Căci de sentimente nu-i cuprins.

 

 

Şi scriu fără înclinaţie

Şi alţii pot şi au atins

gloria şi a lumii admiraţie,

Dar au atins-o dintr-adins.

 

 

Dureri, nesomn şi agitaţie

Mă cuprind – mă las învins

Căci nu am puţină inspiraţie,

Propriul meu vers m-a convins.

 

Coman Paul – Tiberius 21.07.2014

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *